Miau! Mă numesc Porto și am învățat că speranța miroase a pereți plini de igrasie. Camera asta goală e universul meu. Știu fiecare crăpătură din linoleum, fiecare pată de pe tavan. Într-un colț, o furculiță ruginită devine cel mai interesant obiect din lume când ai douăsprezece ore de privit în gol. Inventez povești despre ea. Azi e o antenă magică care captează mesaje de la pisicile din bloc. Aud despre pervazuri însorite unde poți dormi ore întregi. Despre oameni care te lasă să te cuibărești în poala lor când se uită la televizor. Săptămâna trecută, furculița devenise o telecomandă universală. Putea deschide orice program din lume. Prima dată am pus documentare cu păsări. Le urmăream ore întregi, imaginându-mi cum sar după ele. Apoi desene animate. “Tom și Jerry” era favoritul meu, deși simpatizez mai mult cu Jerry decât ar trebui. Apoi ușa s-a deschis și m-am reîntors la realitatea mea mohorâtă. Nu-mi amintesc subsolul unde m-a găsit doamna cu miros de medicamente. Nici pe frații mei. Memoria mea începe aici, între patru pereți albi care au devenit galbeni. Ea vine de două ori pe zi. Pașii ei sunt ceasul meu deșteptător. Îmi toarnă mâncare uscată într-un castron de plastic crăpat. Mâinile îi tremură mai tare în ultima vreme. Odată, pentru o lună întreagă, am avut o familie. Casa lor mirosea a vanilie și aveau un televizor mare cât peretele. Am dormit pe o pernă moale. Am simțit cum e să fii mângâiat până adormi. Apoi m-au adus înapoi. Nu știu de ce. Poate că au considerat că nu sunt destul de bun pentru ei. Iar asta doare foarte tare. Să nu fii destul de bun pentru cineva. Din cauza stresului am dezvoltat sindrom urinar felin. Doctorii mi-au spus că am predispoziție la urolitiază. Sună complicat, dar tot ei au spus că situația poate fi ținută sub control cu hrana adecvată, așa că n-are rost să mă panichez. Sunt o pisică normală. Doamna care m-a salvat își pierde vederea acum. O aud vorbind singură în camera cealaltă, luptându-se cu cuvintele. Boala asta cu nume complicat, scleroza multiplă, îi fură tot ce mai are. Iar eu sunt aici, în bucătăria goală, ascultând cum se prăbușește încet lumea ei. Și a mea odată cu ea. Însă eu vreau să trăiesc. Cu disperare. Vreau ca cineva să dea peste anunțul meu și să spună: „Da, Porto e suficient de bun pentru mine. Porto merită o familie”. Viața m-a învățat să aștept. Să fiu recunoscător pentru puținul primit. Pentru fiecare zi în care nu sunt pe stradă. Te rog, salvează-mă! Fii familia mea!
*** miaucasa.ro se ocupă cu intermedieri adopții pisici de la stăpâni seniori sau stăpâni bolnavi în stadii terminale

miaucasa.ro intermediază adopții de pisici de la stăpâni seniori sau bolnavi în stadii terminale din toată țara.

Vezi mai multe anunțuri de la



Formular de adopție

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

This field is for validation purposes and should be left unchanged.
Vă rugăm să oferiți câteva detalii despre dvs. și mediul în care doriți să aveți grijă de pisica adoptată. De exemplu: Locuiți la curte sau la apartament? Ați mai avut sau aveți câini, pisici sau alte animale de companie?
Doriți să primiți pe email și alte oferte de adopții pisici din localitatea dvs.?
În cazul în care acest anunț nu mai este disponibil sau adopția nu se finalizează din diverse motive, publicarea cererii dvs. de adopție oferă ocazia altor persoane care au pisici de dat spre adopție în localitatea dumneavoastră să vă contacteze prin intermediul unui formular care va fi disponibil pe site, fără publicarea datelor dvs. de contact.
Vă rugăm să oferiți câteva detalii despre ce anume căutați să adoptați. Mascul, femela? Spuneți-ne dacă aveți preferințe pentru culori sau vârsta și cât de importante sunt pentru dvs.