Jurnalul lui Peticel și Tigruț

*** Ziua 42

Scris de Peticel
Stau ghemuit lângă Tigruț în colțul nostru preferat. Simt cum tremură ușor. A trecut mai bine de o lună de când Bunica nu s-a mai trezit din fotoliul ei. Nu înțeleg de ce au venit străinii aceia și au luat-o. Nu înțeleg de ce nu s-a mai întors. “Crezi că și-a uitat de noi?”, șoptesc către Tigruț. “Nu, prostănacule”, îmi răspunde el, frecându-și botul de urechea mea. “Bunica ne iubea. Dar ceva s-a întâmplat. Ceva ce noi nu putem să înţelegem”. Apartamentul nostru nu mai miroase a Bunica. Mirosul cald de scorțișoară și lavandă a dispărut. Acum sunt alți oameni aici, străini. Vorbesc încet și ne privesc cu grijă.

Scris de Tigruț
Mi-e teamă, dar nu vreau să-i arăt asta lui Peticel. Mereu am fost cel puternic dintre noi. Când aud pași necunoscuți, mă ascund sub pat, dar știu că trebuie să fiu curajos. Pentru amândoi. Azi am auzit oamenii vorbind. Spuneau cuvinte ca “foster temporar” și “adopție”. Nu înțeleg exact ce înseamnă, dar tonul lor era îngrijorat. Tot ce știm e acest apartament. Aceste două camere au fost universul nostru. Bunica, fotoliul ei verde, covorul moale, fereastra unde urmăream păsările. Și noi doi, mereu împreună.

*** Ziua 50

Scris de Peticel
“Ți-aduci aminte când Bunica ne-a găsit?”, îl întreb pe Tigruț în timp ce ne spălăm reciproc blana. “Eram așa mici”, răspunde el. “Abia făcusem ochii”. Bunica ne-a povestit de multe ori cum ne-a găsit abandonați într-o cutie lângă tomberonul blocului. Eram slabi și înfrigurați. Ne-a luat acasă, ne-a hrănit cu lapte cald dintr-o seringă și ne-a învelit în cârpe moi. Pe noi şi pe fraţii noştri. Eram şase. Acum am rămas doar noi doi. “Cine-o să ne salveze acum?”, întreb, dar Tigruț nu-mi răspunde. Privește îngândurat pe fereastră.

Scris de Tigruț
Maria are grijă de noi. Ne pune mâncare proaspătă, ne schimbă litiera și vorbeşte blând. Nu ne forțează să ieșim când ne ascundem. Nu se supără când ne speriem și fugim. Azi, a stat pe podea și a citit o carte, la distanță de noi. Nu s-a uitat direct la noi, dar a vorbit încet. Apoi ne-a povestit despre ziua ei. Îmi e greu să am încredere, dar simt că vrea binele nostru.

*** Ziua 55

Scris de Peticel
Zilele trec. Maria face poze cu noi și vorbește despre “postări” și “adoptatori potriviți”. Ne spune că suntem frumoși, dar ochii ei sunt triști. “Poate Bunica va veni să ne ia înapoi”, îi spun lui Tigruț noaptea târziu. El mă privește lung, apoi își lipește botul de al meu. “Peticel, Bunica n-o să se mai întoarcă niciodată”. “De unde știi?”, îl întreb, simțind un nod în gât. “Pentru că așa e viața. Uneori, cei pe care îi iubim pleacă și nu se mai întorc”. Tăcem amândoi. E prima dată când unul dintre noi spune cu voce tare adevărul dureros.

Scris de Tigruț
Azi am făcut ceva neobișnuit. Am ieșit din ascunzătoare când Maria aranja niște lucruri în bucătărie. M-am apropiat încet și am stat la distanță. A rămas surprinsă, apoi a zâmbit. “Bună, Tigruț”, a spus ea încet. N-am stat mult, dar am vrut să-i arăt că înțeleg că încearcă să ne ajute. A lăsat o jucărie lângă mine și s-a retras. Am atins-o ușor cu laba, apoi m-am întors la Peticel. “E bună cu noi,” i-am șoptit. “Dar tot mi-e frică”.

*** Ziua 60

Scris de Peticel
Azi am auzit-o pe Maria vorbind la telefon: “Am răbdare, nu-i grăbesc. Pisicile trebuie să găsească familia potrivită, chiar dacă durează”. M-am uitat la Tigruț. Pentru prima dată am simţit ceva ce părea a fi speranță. “Crezi c-o să ne ajute să găsim o nouă casă?”, l-am întrebat. “Da”, a răspuns el. Seara, când Maria ne-a pus de mâncare, am ieșit amândoi din ascunzătoare. Ne-am apropiat de castronele noastre, chiar și cu ea în cameră. A rămas nemișcată.

Scris de Tigruț
E noapte târziu. Peticel doarme, dar eu nu pot. Stau treaz și ascult sunetele străine. Bunica ne spunea povești despre pisici aventuriere, despre motani curajoși care înfruntau pericolele pentru a-și proteja familia. Întotdeauna am vrut să fiu așa – puternic, hotărât, neînfricat. Dar adevărul e că sunt speriat. Speriat de necunoscut, speriat de schimbare.

Suntem Peticel și Tigruț. Și tot ce vrem e un nou început, o nouă șansă. Poate, undeva, există persoane care caută motănei ca noi, curaţi, castraţi şi timizi.

Vezi mai multe anunțuri de la





Formular de adopție

Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vă rugăm să oferiți câteva detalii despre dvs. și mediul în care doriți să aveți grijă de pisica adoptată. De exemplu: Locuiți la curte sau la apartament? Ați mai avut sau aveți câini, pisici sau alte animale de companie?
Doriți să primiți pe email și alte oferte de adopții pisici din localitatea dvs.?
În cazul în care acest anunț nu mai este disponibil sau adopția nu se finalizează din diverse motive, publicarea cererii dvs. de adopție oferă ocazia altor persoane care au pisici de dat spre adopție în localitatea dumneavoastră să vă contacteze prin intermediul unui formular care va fi disponibil pe site, fără publicarea datelor dvs. de contact.
Vă rugăm să oferiți câteva detalii despre ce anume căutați să adoptați. Mascul, femela? Spuneți-ne dacă aveți preferințe pentru culori sau vârsta și cât de importante sunt pentru dvs.
This field is for validation purposes and should be left unchanged.