acum 8 ani

INGERUL PAZITOR

Publicat de: .ALEXANDRA

Picture-001Buna seara.De 2 ani ma tot gandesc sa spun povestea CENUSARESEI,nu,nu cea pe care o stie toata lumea ,ci povestea unei pisici pe numele ei CENUSAREASA……In urma cu 10 ani eram studenti,iar cel care avea sa-mi devina sot ,a gasit intr-o noapte ploioasa si rece de toamna un pui de pisic de 1 luna plina de cenusa ,slaba si speriata,a adus-o in camin,am indragit-o repede si a ramas cu noi,am botezat-o Cenusareasa.Nopti nedormite,vizite la veterinar,dar nu conta,eram o familie.Anii au trecut ,noi am devenit adulti,ne-am croit un drum in viata,am avut si noroc,nu vreau sa sune a lauda,ne-am privatizat,am deschis 3 afaceri si in scurt timpne-am imbogatit,aici ni s-a schimbat si viata ,si gandirea(din nefericire).Eram vizitati de prieteni snobi care la un moment dat ne-au sugerat sa ne luam animale de companie pe masura averii,iar noi,vai de mintea noastra am achizitionat 4 pisici de rasa care nu o mai tolerau pe Cenusareasa noastra batrana,o bateau ,iar sotul meu a luat decizia sa o ducem la o casa de la tara,unde mergeam mai rar,am lasat-o acolo,iar o vecina de acolo o hranea.,ne spunea CA PISICA STA TOT LA POARTA SI SE UITA PE DRUM DUPA NOI,NU PREA MANANCA,DAR NOI UITASEM DE ANII PETRECUTI IMPREUNA PARCA….Acum 2 ani am mers in 7 iulie la casa de la tara ,impreuna cu copilul nostru de 8 luni ,intr-un weekend,era soare ,frumos,copilil dormea in leagan,noi faceam gratare,ne distram,sarbatoream niste prieteni,nu am vazut nimic….a doua zi am gasit-o pe Cenusareasa moarta,prietena noastra nu mai era!!Am ingropat-o,am plans-o,dar am mers mai departe…Dupa vreo 2 luni,vizionand casetele de pe camerele de inregistrare,am incremenit,in ziua dinaintea mortii pisicii,cand noi petreceam,copilul nostru a fost atacat de un sarpe,iar CENUSAREASA,s-a luptat cu sarpele cu pretul vietii ei,l-a alungat ,dar a platit cu viata!!!IIn momentul acela,am inceput sa plang in hohote,constientizand nedreptatatea [pe care am comis-o ,snoaba si oarba,tradandu-mi prietena veche ,modesta si cenusie……Am dat pisicile de rasa unor prieteni,acum am 6 maidanezi,in fiecare luna donez bani si hrana pentru adaposturi,dar degeaba,am o greutate pe suflet …DORMI IN PACE ,CENUSAREASO!

5 comentarii

Mi-au dat lacrimile… de curând am pierdut si eu motãnelul meu scump. :…( Greseala a fost cã ati ascultat de acei prieteni si nu de inimã. Ea a fost cu voi de la inceput… Asta este o lectie de viatã ! Ea a stiut cã a fost iubitã si s-a jertfit, acum este in rai… De multe ori animãlutele ne aratã cum trebuie sã ne purtãm cu toate fiintele dar in marea majoritate a timpului noi suntem ingnoranti si asta ne costã… :(

Foarte emotionant!”Viata bate filmul”, nu-i asa?
Am avut si eu un motan, Norocel.S-a imbolnavit grav.In dimineata de Craciun ,cu 1 an si ceva in urma,a trebuit sa-l eutanasiez!Mi-a umplut viata cu bucurie si iubire neconditionata…

Abia mai pot sa citesc de plans.Daca oamenii ar avea jumatate din afectiunea animalelor,poate lumea aceasta ar fi mai buna!Adevarata lectie de viata ne dau animalele.Ar fi tare bine sa invatam ceva de la ele.Sunt si eu in cautare de un sufletel,asa am ajuns pe aici.Dezamagirea pe care o simt din ce in ce mai acut din partea oamenilor,ma face sa indragesc si sa iubesc aceste fiinte nevinovate,sa le hranesc atunci cand le gasesc prin spatele blocului,sa le fac adaposturi si sa le feresc de….oameni.

… Micutii nostri prieteni necuvantatori ne sunt devotati fara limite, pana la moarte!

…O poveste de viata…zguduitoare!!!
Vei purta mereu cu tine o tristete pe care vei incerca sa o ascunzi! Si, nu vei uita nicodata pentru ca de cate ori iti vei privi copilul iti vei aminti de jertfa ei!

Buna ziua.Multumesc pentru intelegere si compasiune.In aceasta poveste tragica ,dupa 2 ani inca ma intreb ,cine a fost om si cine animal,amarata mea pisica nu m-a tradat nicio clipa,iar eu cum am rasplatit-o?Nu trebuie sa ma judece nicio instanta,credeti-ma ,constiinta este cel mai aspru judecator!De aceea,de cate ori vad anunturi de pisici abandonate ,mi se frange sufletul.NU VA PARASITI ANIMALELE DE COMPANIE,VA ROG!O zi buna,ALEXANDRA.