29 Feb 2012

Si eu am adoptat un suflet abandonat pe strada




In iulie 2011 am gasit pe Banu Manta un pui de pisica gri cenusiu, slab, puricos si desigur, flamand si deshidratat. Am fost furioasa pe individul iresponsabil care abandonase pisicuta printre masini si in gura cainilor. Acasa mai aveam o siameza mica, primita cu 3 luni inainte, iar peste doua zile urma sa plec din tara pentru o saptamana.Era un moment nepotrivit s-o iau fiindca mama mi-a zis ca nu are grija decat de pisica mea, ca sunt egoista si ma gandesc numai la mine.Asa ca in loc sa merg cu copilul in parc, am luat pisicuta in brate si am mers la cabinetul veterinar s-o deparaziteze, vaccineze si s-o cazeze 10 zile contra cost pana la intoarcerea mea in tara. In scurt timp, cenusareasa mea s-a transformat intr-o pisica superba: o angora turceasca cenusie cu ochi verzi-aurii,cu o coada stufoasa, pe care o poarta cu gratie numai in sus si cu varful intors si cu o tinuta demna de o printesa.Boticul si labutele sunt argintii, iar in lumina puternica a soarelui, blanita ei cenusie devine albastra.Cand o privesti mergand de la spate, ii flutura blanita fina de pe pulpite de zici ca are salvari de matase.Vocea ei e subtire si moale si are un mod aparte de a ne arata ca ne iubeste:ne prinde cu ambele labute de gat, ne pupa pe fata si isi freaca indelung capul de obrajii nostri.Parintii mei locuiesc un etaj mai sus si pisicile mele ii viziteaza zilnic.Desi initial n-a vrut-o, astazi mama o iubeste pe Sara cel mai mult si Sara pe ea(mama are si ea un motan, adoptat dupa ce niste vecini au plecat definitiv din tara asta vara,fara el!)Cu Sophie, cealalta pisica, siameza, s-a inteles nesperat de bine, inca de a doua zi.Se spala mereu una pe alta, dorm de multe ori imbratisate si cand vine ora lor de nebunie se fugaresc prin toata casa de nu mai sta niciun lucru la locul lui.Fetele mele le iubesc mult pe pisicute si pot sa spun ca viata noastra e mult mai frumoasa si mai bogata de cand le avem pe Sara si Sophie.Astazi consider ca cel care a abandonat-o pe Sara in strada mi-a facut mie un serviciu in inconstienta lui.Cei care cititi acest articol:nu treceti indiferenti pe langa un animal abandonat, mai ales daca e bolnav! Il pasc o gramada de suferinte si pericole in strada. Si nu se stie niciodata cine e cel salvat pana la urma!

Un raspuns
Doseanu Georgeta 2 martie 2012 la 11:59 am

Buna ziua, Asa este, si eu am facut la fel. Cu toate ca am o rata imensa la banca de 3000 ron lunar, am 4 pisici adunate de pe strada, caini sterilizati din banii mei. Nimic nu te face mai fericit decat atunci cand oferi ajutor fara sa astepti sa primesti ceva in schimb. Intradevar, cei ce ajuta neconditionat, sunt intradevar OAMENI. Cu drag, un simplu OM.



Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.