5 Iul 2012

Povestea Alisei – pisica in adoptie temporara




Alisa fost abandonata de niste oameni foarte „de treaba” in fata unui cabinet veterinar cu fratii ei. Probabil a fost rezultatul refuzului incapatanat al unora de a nu-si castra animalele.
Alisa a fost cea mai mica dintre fratii sai, dupa cum puteti vedea si in poza, si mult timp nu s-a stiut daca o sa traiasca sau nu pentru ca era foarte slaba. A avut noroc si a fost salvata de o asociatie, dar nu aveau unde sa o tina decat in acelasi loc cu multe alte pisici mature. Ei nu ii era foarte bine alaturi de alte pisici, isi dorea probabil atentie doar pentru ea si era foarte slabuta si tremura de frig toata ziua(pentru ca atunci era iarna).
Eu mi-am dorit de cand eram mica animale. De orice fel. Initial nu am avut voie sa le tin (pentru ca nu ma lasau parintii), iar acum ca pot, chiar daca stau in chirie, am decis sa iau o pisica in foster.
Eu m-am oferit sa o iau pe Alisa si s-o trec iarna, sa o tin la caldura si s-o ingras. Cand am luat-o avea 1.5kg, i se simteau toate oasele si nu avea forta sa miaune si cand am dat-o avea in jur de 2.5kg, dupa ~2luni.
Nu stiu cat am ajutat-o eu pe ea sau cat m-a ajutat ea pe mine. A stat cu mine la predarile de la facultate, mi-a tors in brate cand eram stresata si obosita si m-a distrat cu jocurile ei. Nu cred ca as mai putea trai fara o pisica acum.
Alisa este o pisica extraordinara, pe care insa nu si-a dorit-o nimeni mult timp, pentru ca avea deja 8 luni. Nu era nici pui mic, nici perfect neagra, nici de rasa, nici pufoasa. Dar este extraordinar de cuminte si iubitoare si asta o facea perfecta din punctul meu de vedere.
Mi-a fost foarte, foarte greu sa o dau pentru ca o iubeam enorm. In doua luni s-a transformat din pisica ce nu iesea decat la mancare de sub pat in pisica care ma urmarea pente tot si cu care imparteam perna. In doua luni a prins incredere in ea, a invatat sa se joace frumos cu oamenii si sa toarca cat de tare poate. Dar daca nu o dadeam sa fie adoptata, nu aveam loc in casa sa iau alte pisici.
Adoptia temporara inseamna multa iubire, socializare, joaca, mancarica si obisnuirea unei pisici cu viata unei familii. De multe ori, pisicile salvate de pe strazi sunt foarte timide, sperioase si e greu sa fie adoptate de cineva cand ele se ascund sub mobila. In prima saptamana cat am avut-o pe Alisa, ea a stat 80% din timp sub pat. In ultima saptamana inainte sa o dau statea 80% din timp urmarindu-ma pe mine si stand la mine in brate.
E important sa ajutati pisicile sau cainii care au nevoie de cazare temporara. Daca le ingrasati putin, le periati blana si le dati putin curaj, animalutele vor avea mult mai mari sanse sa fie adoptate decat daca le faceti o poza pe strada cand sunt murdare si pline de purici.
Dupa Alisa am mai avut alte pisici la mine in casa, si am si acum doi puisori. Dupa acestia voi lua alte si alte pisici, pentru ca le iubesc pe toate. Daca aveti posibilitatea sa oferiti o mica parte din casa voastra pentru o pisica sau un caine pentru o perioada de timp va rog mult sa o faceti. Este extraordinar cand vezi cum se transforma un pui slab ca Alisa intr-o pisica matura si frumoasa. Si este nevoie de cat mai multi oameni care sa poata caza animale.
Eu recomand inainte sa adoptati un animal (caine/pisica) sa incercati sa tineti unul in adoptie temporara. Vedeti exact care sunt responsabilitatile voastre, daca va descurcati, daca e greu sau usor. Cred ca e preferabil sa faceti asta, decat sa luati un animal pe care mai apoi sa il abandonati cand devine incomod. Iar daca va indragostiti cumva de animalul aflat in foster il puteti adopta 🙂



Sursa: Adoptiipisici.ro
 

Esti ecologist, eco-friendly sau fan Captain Planet? Atunci urmareste recomandarile EcoMagazin pe Facebook sau aboneaza-te la newsletter. EcoMagazin.ro promoveaza activ practicile ecologice si campaniile societatii civile inca din 2007.